Îl caut pe tata.
Îl caut în adâncul inimii mele, în întrebările la care nu am primit niciodată răspuns.
Îl caut în gândurile care apar atunci când văd alți copii lângă tații lor.

Dar adevărul este că nu-l cunosc.
Nu știu cine este și nu știu cum ar fi fost viața mea dacă el era lângă mine.
Au fost momente în care am simțit un gol și am încercat să înțeleg de ce.

Cu timpul am descoperit că nu sunt singur.
Am un Tată mai mare decât orice lipsă: Dumnezeu.
El îmi alină sufletul când doare.
Îmi este alături în zilele bune și în zilele grele.
Îmi călăuzește pașii atunci când nu știu încotro să merg și îmi dă pace atunci când în mine este neliniște.

Poate că nu l-am găsit pe tata pe care îl caut,
dar l-am găsit pe Dumnezeu.
Știu că El nu mă va părăsi niciodată.
El rămâne lângă mine, mă ridică atunci când cad și mă conduce înainte, cu iubire, pe drumul pe care l-a pregătit pentru mine.